«
Am descoperit Tarotul pe vremea când eram încă adolescent. Mă
fascina aura misterioasă ce plana asupra acestui joc de cărți,
istoria sa intrigantă, și, eram convins că cel care deținea cheia
acestui joc misterios putea primi răspunsurile așteptate la
întrebările cele mai dureroase, la enigmele de nerezolvat. Anii
treceau și din ce în ce mai des mă regăseam în fața acestui
ciudat joc de cărți, în cele mai diverse momente ale vieții. Se
înfățișa înaintea mea ca o carte secretă, carte pe care o
răsfoiam cu respect, prudentă și recunoștință.
Răspunsurile pe
care le primeam însă nu mă mulțumeau. Poate că nu le intelegeam
sau poate că nu dețineam codul necesar. Apoi, într-o zi, destinul
ia o cu totul altă întorsătură.
Când aproape că renunțasem
să-i mai descifrez limbajul, am început să simt ceea ce Tarotul
voia de fapt să-mi spună. Am înțeles dintr-o data că acesta mă
respecta mult prea mult pentru a răspunde întrebărilor mele. Îmi
respecta libertatea și, asemenea unui mare maestru, mă acompania pe
drumul meu, atenționându-mă de fiecare data atunci când mă
îndepărtăm prea mult de voința inimii. Personajele, decorurile,
culorile și toate simbolurile regăsite în aceste cărți erau
veritabile indicatoare pe drumul ce ducea spre evoluția conștiintei.
Departe de a mă închide în trecut sau de a-mi crea iluzii în
viitor, Tarotul îmi arăta prezentul și prezența de sine ! Departe
de a-mi da răspunsurile căutate, acesta mă interoga ! Am înțeles
atunci că Tarotul este o carte a înțelepciunii, că fiecare
arcana, culoare, simbol prezent aici este. Tarotul ne permite să
intrăm în contact cu noi înșine.»
Fragment
din cartea «Tarot l'Enchanteur », Georges Colleuil, editura
Dangles, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu